MAHMOUD AHMADINEJAD`s letter to george w. bush !!! (8 May 2006)





Mr George Bush, President of the United States of America For sometime now I have been thinking, how one can justify the undeniable contradictions that exist in the international arena — which are being constantly debated, specially in political forums and amongst university students.

Many questions remain unanswered.

These have prompted me to discuss some of the contradictions and questions, in the hopes that it might bring about an opportunity to redress them. Can one be a follower of Jesus Christ (PBUH), the great Messenger of God, Feel obliged to respect human rights, Present liberalism as a civilization model, Announce one’s opposition to the proliferation of nuclear weapons and WMDs, Make “War and Terror” his slogan, And finally, Work towards the establishment of a unified international community – a community which Christ and the virtuous of the Earth will one day govern, But at the same time, Have countries attacked; The lives, reputations and possessions of people destroyed and on the slight chance of the … of a … criminals in a village city, or convoy for example the entire village, city or convey set ablaze.

Or because of the possibility of the existence of WMDs in one country, it is occupied, around one hundred thousand people killed, its water sources, agriculture and industry destroyed, close to 180,000 foreign troops put on the ground, sanctity of private homes of citizens broken, and the country pushed back perhaps fifty years. At what price? Hundreds of billions of dollars spent from the treasury of one country and certain other countries and tens of thousands of young men and women – as occupation troops – put in harms way, taken away from family and love ones, their hands stained with the blood of others, subjected to so much psychological pressure that everyday some commit suicide ant those returning home suffer depression, become sickly and grapple with all sorts of aliments; while some are killed and their bodies handed of their families.

On the pretext of the existence of WMDs, this great tragedy came to engulf both the peoples of the occupied and the occupying country.

Later it was revealed that no WMDs existed to begin with. Of course Saddam was a murderous dictator. But the war was not waged to topple him, the announced goal of the war was to find and destroy weapons of mass destruction. He was toppled along the way towards another goal, nevertheless the people of the region are happy about it. I point out that throughout the many years of the … war on Iran Saddam was supported by the West.

Mr President, You might know that I am a teacher.

My students ask me how can theses actions be reconciled with the values outlined at the beginning of this letter and duty to the tradition of Jesus Christ (PBUH), the Messenger of peace and forgiveness.

There are prisoners in Guantanamo Bay that have not been tried, have no legal representation, their families cannot see them and are obviously kept in a strange land outside their own country.

There is no international monitoring of their conditions and fate.

No one knows whether they are prisoners, POWs, accused or criminals.

European investigators have confirmed the existence of secret prisons in Europe too.

I could not correlate the abduction of a person, and him or her being kept in secret prisons, with the provisions of any judicial system.

For that matter, I fail to understand how such actions correspond to the values outlined in the beginning of this letter, i.e. the teachings of Jesus Christ (PBUH), human rights and liberal values.

Young people, university students and ordinary people have many questions about the phenomenon of Israel.

I am sure you are familiar with some of them.

Throughout history many countries have been occupied, but I think the establishment of a new country with a new people, is a new phenomenon that is exclusive to our times.

Students are saying that sixty years ago such a country did no exist.

They show old documents and globes and say try as we have, we have not been able to find a country named Israel.

I tell them to study the history of WWI and II.

One of my students told me that during WWII, which more than tens of millions of people perished in, news about the war, was quickly disseminated by the warring parties.

Each touted their victories and the most recent battlefront defeat of the other party.

After the war, they claimed that six million Jews had been killed.

Six million people that were surely related to at least two million families.

Again let us assume that these events are true.

Does that logically translate into the establishment of the state of Israel in the Middle East or support for such a state? How can this phenomenon be rationalised or explained? Mr President, I am sure you know how – and at what cost – Israel was established: – Many thousands were killed in the process.

– Millions of indigenous people were made refugees.

– Hundred of thousands of hectares of farmland, olive plantations, towns and villages were destroyed.

This tragedy is not exclusive to the time of establishment; unfortunately it has been ongoing for sixty years now.

A regime has been established which does not show mercy even to kids, destroys houses while the occupants are still in them, announces beforehand its list and plans to assassinate Palestinian figures and keeps thousands of Palestinians in prison.

Such a phenomenon is unique – or at the very least extremely rare – in recent memory.

Another big question asked by people is why is this regime being supported? Is support for this regime in line with the teachings of Jesus Christ (PBUH) or Moses (PBUH) or liberal values? Or are we to understand that allowing the original inhabitants of these lands – inside and outside Palestine – whether they are Christian, Muslim or Jew, to determine their fate, runs contrary to principles of democracy, human rights and the teachings of prophets? If not, why is there so much opposition to a referendum? The newly elected Palestinian administration recently took office.

All independent observes have confirmed that this government represents the electorate.

Unbelievingly, they have put the elected government under pressure and have advised it to recognise the Israeli regime, abandon the struggle and follow the programs of the previous government.

If the current Palestinian government had run on the above platform, would the Palestinian people have voted for it? Again, can such position taken in opposition to the Palestinian government be reconciled with the values outlined earlier? The people are also saying “why are all UNSC resolutions in condemnation of Israel vetoed?” Mr President, As you are well aware, I live amongst the people and am in constant contact with them — many people from around the Middle East manage to contact me as well.

They do not have faith in these dubious policies either.

There is evidence that the people of the region are becoming increasingly angry with such policies.

It is not my intention to pose to many questions, but I need to refer to other points as well.

Why is it that any technological and scientific achievement reached in the Middle East regions is translated into and portrayed as a threat to the Zionist regime? Is not scientific R&D one of the basic rights of nations.

You are familiar with history.

Aside from the Middle Ages, in what other point in history has scientific and technical progress been a crime? Can the possibility of scientific achievements being utilised for military purposes be reason enough to oppose science and technology altogether? If such a supposition is true, then all scientific disciplines, including physics, chemistry, mathematics, medicine, engineering, etc. must be opposed.

Lies were told in the Iraqi matter.

What was the result? I have no doubt that telling lies is reprehensible in any culture, and you do not like to be lied to.

Mr President, Don’t Latin Americans have the right to ask, why their elected governments are being opposed and coup leaders supported? Or, why must they constantly be threatened and live in fear? The people of Africa are hardworking, creative and talented.

They can play an important and valuable role in providing for the needs of humanity and contribute to its material and spiritual progress.

Poverty and hardship in large parts of Africa are preventing this from happening.

Don’t they have the right to ask why their enormous wealth – including minerals – is being looted, despite the fact that they need it more than others? Again, do such actions correspond to the teachings of Christ and the tenets of human rights? The brave and faithful people of Iran too have many questions and grievances, including: the coup d’etat of 1953 and the subsequent toppling of the legal government of the day, opposition to the Islamic revolution, transformation of an Embassy into a headquarters supporting, the activities of those opposing the Islamic Republic (many thousands of pages of documents corroborates this claim), support for Saddam in the war waged against Iran, the shooting down of the Iranian passenger plane, freezing the assets of the Iranian nation, increasing threats, anger and displeasure vis-à-vis the scientific and nuclear progress of the Iranian nation (just when all Iranians are jubilant and collaborating their country’s progress), and many other grievances that I will not refer to in this letter.

Mr President, September Eleven was a horrendous incident.

The killing of innocents is deplorable and appalling in any part of the world.

Our government immediately declared its disgust with the perpetrators and offered its condolences to the bereaved and expressed its sympathies.

All governments have a duty to protect the lives, property and good standing of their citizens.

Reportedly your government employs extensive security, protection and intelligence systems – and even hunts its opponents abroad.

September eleven was not a simple operation.

Could it be planned and executed without coordination with intelligence and security services – or their extensive infiltration? Of course this is just an educated guess.

Why have the various aspects of the attacks been kept secret? Why are we not told who botched their responsibilities? And, why aren’t those responsible and the guilty parties identified and put on trial? All governments have a duty to provide security and peace of mind for their citizens.

For some years now, the people of your country and neighbours of world trouble spots do not have peace of mind.

After 9.11, instead of healing and tending to the emotional wounds of the survivors and the American people – who had been immensely traumatised by the attacks – some Western media only intensified the climates of fear and insecurity – some constantly talked about the possibility of new terror attacks and kept the people in fear.

Is that service to the American people? Is it possible to calculate the damages incurred from fear and panic? American citizen lived in constant fear of fresh attacks that could come at any moment and in any place.

They felt insecure in the streets, in their place of work and at home.

Who would be happy with this situation? Why was the media, instead of conveying a feeling of security and providing peace of mind, giving rise to a feeling of insecurity? Some believe that the hype paved the way – and was the justification – for an attack on Afghanistan.

Again I need to refer to the role of media.

In media charters, correct dissemination of information and honest reporting of a story are established tenets.

I express my deep regret about the disregard shown by certain Western media for these principles.

The main pretext for an attack on Iraq was the existence of WMDs.

This was repeated incessantly – for the public to, finally, believe – and the ground set for an attack on Iraq.

Will the truth not be lost in a contrive and deceptive climate? Again, if the truth is allowed to be lost, how can that be reconciled with the earlier mentioned values? Is the truth known to the Almighty lost as well? Mr President, In countries around the world, citizens provide for the expenses of governments so that their governments in turn are able to serve them.

The question here is “what has the hundreds of billions of dollars, spent every year to pay for the Iraqi campaign, produced for the citizens?” As your Excellency is aware, in some states of your country, people are living in poverty.

Many thousands are homeless and unemployment is a huge problem.

Of course these problems exist – to a larger or lesser extent – in other countries as well.

With these conditions in mind, can the gargantuan expenses of the campaign – paid from the public treasury – be explained and be consistent with the aforementioned principles? What has been said, are some of the grievances of the people around the world, in our region and in your country.

But my main contention – which I am hoping you will agree to some of it – is: Those in power have specific time in office, and do not rule indefinitely, but their names will be recorded in history and will be constantly judged in the immediate and distant futures.

The people will scrutinize our presidencies.

Did we manage to bring peace, security and prosperity for the people or insecurity and unemployment? Did we intend to establish justice, or just supported especial interest groups, and by forcing many people to live in poverty and hardship, made a few people rich and powerful – thus trading the approval of the people and the Almighty with theirs’? Did we defend the rights of the underprivileged or ignore them? Did we defend the rights of all people around the world or imposed wars on them, interfered illegally in their affairs, established hellish prisons and incarcerated some of them? Did we bring the world peace and security or raised the specter of intimidation and threats? Did we tell the truth to our nation and others around the world or presented an inverted version of it? Were we on the side of people or the occupiers and oppressors? Did our administration set out to promote rational behaviour, logic, ethics, peace, fulfilling obligations, justice, service to the people, prosperity, progress and respect for human dignity or the force of guns.

Intimidation, insecurity, disregard for the people, delaying the progress and excellence of other nations, and trample on people’s rights? And finally, they will judge us on whether we remained true to our oath of office – to serve the people, which is our main task, and the traditions of the prophets – or not? Mr President, How much longer can the world tolerate this situation? Where will this trend lead the world to?

How long must the people of the world pay for the incorrect decisions of some rulers? How much longer will the specter of insecurity – raised from the stockpiles of weapons of mass destruction – hunt the people of the world? How much longer will the blood of the innocent men, women and children be spilled on the streets, and people’s houses destroyed over their heads?

Are you pleased with the current condition of the world? Do you think present policies can continue? If billions of dollars spent on security, military campaigns and troop movement were instead spent on investment and assistance for poor countries, promotion of health, combating different diseases, education and improvement of mental and physical fitness, assistance to the victims of natural disasters, creation of employment opportunities and production, development projects and poverty alleviation, establishment of peace, mediation between disputing states and distinguishing the flames of racial, ethnic and other conflicts were would the world be today? Would not your government, and people be justifiably proud?

Would not your administration’s political and economic standing have been stronger? And I am most sorry to say, would there have been an ever increasing global hatred of the American governments? Mr President, it is not my intention to distress anyone.

If prophet Abraham, Isaac, Jacob, Ishmael, Joseph or Jesus Christ (PBUH) were with us today, how would they have judged such behaviour? Will we be given a role to play in the promised world, where justice will become universal and Jesus Christ (PBUH) will be present? Will they even accept us? My basic question is this: Is there no better way to interact with the rest of the world? Today there are hundreds of millions of Christians, hundreds of millions of Moslems and millions of people who follow the teachings of Moses (PBUH).

All divine religions share and respect on word and that is “monotheism” or belief in a single God and no other in the world.

The holy Koran stresses this common word and calls on an followers of divine religions and says: [3.64] Say: O followers of the Book! Come to an equitable proposition between us and you that we shall not serve any but Allah and (that) we shall not associate aught.

With Him and (that) some of us shall not take others for lords besides Allah, but if they turn back, then say: Bear witness that we are Muslims. (The Family of Imran).

Mr President, According to divine verses, we have all been called upon to worship one God and follow the teachings of divine prophets.

“To worship a God which is above all powers in the world and can do all He pleases.

” “The Lord which knows that which is hidden and visible, the past and the future, knows what goes on in the Hearts of His servants and records their deeds.

” “The Lord who is the possessor of the heavens and the earth and all universe is His court” “planning for the universe is done by His hands, and gives His servants the glad tidings of mercy and forgiveness of sins”.

“He is the companion of the oppressed and the enemy of oppressors”.

“He is the Compassionate, the Merciful”.

“He is the recourse of the faithful and guides them towards the light from darkness”.

“He is witness to the actions of His servants”, “He calls on servants to be faithful and do good deeds, and asks them to stay on the path of righteousness and remain steadfast”.

“Calls on servants to heed His prophets and He is a witness to their deeds.

” “A bad ending belongs only to those who have chosen the life of this world and disobey Him and oppress His servants”.

And “A good and eternal paradise belong to those servants who fear His majesty and do not follow their lascivious selves.

” We believe a return to the teachings of the divine prophets is the only road leading to salvations.

I have been told that Your Excellency follows the teachings of Jesus (PBUH), and believes in the divine promise of the rule of the righteous on Earth.

We also believe that Jesus Christ (PBUH) was one of the great prophets of the Almighty.

He has been repeatedly praised in the Koran.

Jesus (PBUH) has been quoted in Koran as well; [19,36] And surely Allah is my Lord and your Lord, therefore serves Him; this is the right path, Marium.

Service to and obedience of the Almighty is the credo of all divine messengers.

The God of all people in Europe, Asia, Africa, America, the Pacific and the rest of the world is one.

He is the Almighty who wants to guide and give dignity to all His servants.

He has given greatness to Humans.

We again read in the Holy Book: “The Almighty God sent His prophets with miracles and clear signs to guide the people and show them divine signs and purity them from sins and pollutions.

And He sent the Book and the balance so that the people display justice and avoid the rebellious.

” All of the above verses can be seen, one way or the other, in the Good Book as well.

Divine prophets have promised: The day will come when all humans will congregate before the court of the Almighty, so that their deeds are examined.

The good will be directed towards Haven and evildoers will meet divine retribution.

I trust both of us believe in such a day, but it will not be easy to calculate the actions of rulers, because we must be answerable to our nations and all others whose lives have been directly or indirectly effected by our actions.

All prophets, speak of peace and tranquillity for man – based on monotheism, justice and respect for human dignity.

Do you not think that if all of us come to believe in and abide by these principles, that is, monotheism, worship of God, justice, respect for the dignity of man, belief in the Last Day, we can overcome the present problems of the world – that are the result of disobedience to the Almighty and the teachings of prophets – and improve our performance? Do you not think that belief in these principles promotes and guarantees peace, friendship and justice? Do you not think that the aforementioned written or unwritten principles are universally respected? Will you not accept this invitation? That is, a genuine return to the teachings of prophets, to monotheism and justice, to preserve human dignity and obedience to the Almighty and His prophets? Mr President, History tells us that repressive and cruel governments do not survive.

God has entrusted the fate of man to them.

The Almighty has not left the universe and humanity to their own devices.

Many things have happened contrary to the wishes and plans of governments.

These tell us that there is a higher power at work and all events are determined by Him.

Can one deny the signs of change in the world today? Is this situation of the world today comparable to that of ten years ago? Changes happen fast and come at a furious pace.

The people of the world are not happy with the status quo and pay little heed to the promises and comments made by a number of influential world leaders.

Many people around the wolrd feel insecure and oppose the spreading of insecurity and war and do not approve of and accept dubious policies.

The people are protesting the increasing gap between the haves and the have-nots and the rich and poor countries.

The people are disgusted with increasing corruption.

The people of many countries are angry about the attacks on their cultural foundations and the disintegration of families.

They are equally dismayed with the fading of care and compassion.

The people of the world have no faith in international organisations, because their rights are not advocated by these organisations.

Liberalism and Western style democracy have not been able to help realize the ideals of humanity.

Today these two concepts have failed.

Those with insight can already hear the sounds of the shattering and fall of the ideology and thoughts of the liberal democratic systems.

We increasingly see that people around the world are flocking towards a main focal point – that is the Almighty God.

Undoubtedly through faith in God and the teachings of the prophets, the people will conquer their problems.

My question for you is: “Do you not want to join them?” Mr President, Whether we like it or not, the world is gravitating towards faith in the Almighty and justice and the will of God will prevail over all things.

Wasalam Ala Man Ataba’al hoda Mahmood Ahmadi-Najad
President of the Islamic Republic of Iran


[RO – traducere adaptata ]

“”” Domnului George W Bush,
Presedinte al Statelor Unite ale Americii

De ceva vreme, mã întreb cum ar putea cineva sã justifice contradictiile flagrante care existã în arena internationalã – si care fac obiectul unor dezbateri constante, mai ales în forumurile politice si între studentii universitãtilor noastre.

Multe dintre întrebãri rãmân fãrã rãspuns.

Acest lucru m-a condus spre discutarea unora dintre aceste contradictii si aceste probleme, în speranta cã s-ar oferi oportunitatea de a le gãsi o solutie.

Cum un adept al lui Iisus Hristos (Pacea fie asupra Lui!), marele Mesager al lui Dumnezeu, se poate simti obligat sã respecte drepturile omului, sã prezinte liberalismul ca si cum ar fi vorba de un model de civilizatie, sã-si anunte opozitia la proliferarea armelor nucleare si a armelor de distrugere în masã, sã facã din “rãzboiul împotriva terorismului” sloganul sãu si în cele din urmã sã lucreze la instaurarea unei comunitãti internationale unificate – o comunitate pe care Iisus si oamenii virtuosi ai Pãmântului o vor conduce într-o zi – fãcând concomitent ca tãri sã fie agresate, ca vieti, reputatii si bunuri ale oamenilor sã fie distruce, si asta în conditiile în care nu a existat decât o sansã minimã ca sã fie atinsi “ucigasii”, într-un sat, într-un oras, sau într-un convoi. Singurul rezultat fiind – exemple existã – sate, orase sau convoaie în întregime transformate în cenusã…

Sau în egalã mãsurã, din cauza posibilitãtii sã existe arme de distrugere în masã într-o tarã, aceasta sã fie ocupatã, aproape 100.000 de persoane sã fie omorâte, sursele ei de apã, agricultura si industria sã fie distruse, aproape 180.000 de soldati strãini desfãsurati pe teritoriul ei, sanctuarul domiciliilor private ale cetãtenilor violate, iar aceastã tarã sã fie aruncatã pur si simplu cu 50 de ani în urma istoriei?

Si cu ce pret? Sute de miliarde de dolari cheltuiti, sustrasi din comoara unei tãri si a altora, zeci de mii de tineri si de tinere – constituind trupele de ocupatie – expusi pericolului, tinuti departe de familii si de fiintele dragi lor, mâinile lor pãtate de sângele aproapelui, supusi unei asemenea presiuni psihologice încât zilnic unii dintre ei se sinucid, iar cei care se reîntorc acasã suferã de depresii, sunt bolnavi, pradã multor feluri de boli – în timp ce altii sunt ucisi iar resturile lor pãmântesti trimise familiilor.

Sub pretextul existentei unor presupuse arme de distrugere în masã, aceastã imensã tragedie a cuprins douã popoare: cel al tãrii ocupate, si cel al tãrii ocupante.
Apoi s-a dovedit cã nici o armã de distrugere în masã nu se gãsea acolo.

Bineînteles, Saddam era un dictator criminal. Dar rãzboiul nu fusese declansat ca sã fie el rãsturnat de la putere. Scopul declarat al rãzboiului a fost sã se gãseascã si sã se distrugã arme de distrugere în masã cu neputintã de gãsit! Saddam a fost îndepãrtat în treacãt, pe drumul altui obiectiv al rãzboiului. Dar ce conteazã: locuitorii din zonã sunt multumiti. Vã atrag atentia cã de-a lungul numerosilor ani ai rãzboiului sãu împotriva Iranului, Saddam a fost continuu sustinut de Occident.

Domnule Presedinte, stiti fãrã îndoialã cã sunt profesor. Studentii mei mã întreabã cum pot fi coerente asemenea acte cu valorile subliniate la începutul acestei scrisori, si cum se conformeazã ele cu traditia lui Iisus Hristos (Pacea fie asupra Lui!), acest Mesager al pãcii si al iertãrii.

Existã prizonieri, la Guantanamo Bay, care n-au fost judecati, care nu au avocati, pe care familiile lor nu-i pot vedea si care sunt în mod evident mentinuti în detentie într-o tarã strãinã, departe de propria lor tarã.

Nici o misiune de supraveghere a conditiilor lor de detentie si a sortii lor nu existã la fata locului. Nimeni nu stie care este statutul lor: prizonieri de drept comun, prizonieri de rãzboi, aflati în detentie preventivã sau deja condamnati?

Anchetatorii europeni au confirmat deja existenta închisorilor secrete pe teritoriul Europei. Am cãutat în zadar, n-am gãsit nici un text, în nici un sistem juridic din lume, care sã autorizeze rãpirea unei persoane, nici ca aceastã persoanã – bãrbat sau femeie – sã fie retinutã într-o închisoare secretã.

În privinta acestui subiect, nu am ajuns sã înteleg în ce fel aceste actiuni ar putea corespunde valorilor subliniate la începutul acestei scrisori, adicã: învãtãturile lui Iisus Hristos (Pacea fie asupra Lui!), drepturile Omului si valorile umaniste.

Tinerii, studentii si multi oameni obisnuiti îsi pun multe întrebãri în legãturã cu fenomenul pe care îl reprezintã Israelul. Sunt sigur cã sunteti familiarizat cu unele dintre ele.

De-a lungul Istoriei, multe tãri au fost ocupate, dar cred cã inventarea unei noi tãri, în care sã se aducã un alt popor, este un fenomen fãrã nici un precedent istoric. Studentii mei îmi spun cã în urmã cu doar 60 de ani aceastã tarã nu exista. Îmi aratã documente vechi si globuri terestre dinainte de 1948 în care mi-au spus cã au cãutat degeaba, n-au gãsit o tarã care sã se numeascã “Israel”.

Îi sfãtuiesc sã studieze istoria primului si celui de-al doilea rãzboi mondial. Unul dintre studentii mei mi-a zis cã în cursul celui de-al doilea rãzboi mondial, care a cauzat moartea mai multor zeci de milioane de persoane, informatii relative la conflict erau rapid difuzate de protagonisti.

Fiecare tarã în conflict se lãuda cu victoriile ei si celebra ultimele pierderi ale inamicilor pe linia frontului. Dupã rãzboi, aceste tãri pretinserã cã 6 milioane de evrei fuseserã omorâti. Aceste sase milioane de persoane trebuie sã fi avut o legãturã de rudenie cu minim douã milioane de familii.

Sã presupunem cã aceste evenimente sunt autentice. Trebuie însã ele sã se traducã negresit prin crearea statului Israel în plin Orient Apropiat, sau prin sustinerea unui stat de acest gen? Cum ar putea acest fenomen sã fie rationalizat, sau explicat? Domnule Presedinte, sunt convins cã stiti în ce manierã – si cu cel pret – a fost creat Israelul: mai multe mii de persoane si-au pierdut viata în cursul acestui proces; milioane de indigeni au fost transformati în refugiati, sute de mii de hectare de teren agricol, de livezi de mãslini, de orase si de sate au fost distruse. Aceastã tragedie nu se limiteazã exclusiv la epoca creatiei Israelului, din nefericire ea continuã si azi, în al saizecelea an al ei.

A fost instaurat un regim care nu are milã nici pentru copii, care distruge casele în timp ce ocupantii sunt încã în interior, care anuntã dinainte lista personalitãtilor palestiniene care vor fi ucise, si care detine mii de palestinieni prizonieri în închisorile sale. Un asemenea fenomen este unic – sau în orice caz extrem de rar – în istoria recentã.

O altã mare întrebare pe care si-o pun oamenii, este de ce acest regim beneficiazã fie si de cel mai mic sprijin? Sustinerea unui asemenea regim este conformã cu învãtãturile lui Iisus Hristos (Pacea fie asupra Sa?), sau a lui Moise (Pacea fie asupra Sa?), ori a valorilor umaniste? Sau ar trebui în cele din urmã sã întelegem cã faptul de a permite locuitorilor originari de pe aceste pãmânturi – din interiorul sau din exteriorul Palestinei (din diaspora) – fie cã sunt crestini, musulmani sau evrei, sã-si determine singuri soartea ar fi împotriva democratiei, a drepturilor omului sau a învãtãturilor profetilor? Dacã nu, de ce aceastã opozitie încrâncenatã la orice referendum?

Guvernul palestinian proaspãt ales tocmai si-a intrat în atributii. Toti observatorii indepdendenti au confirmat cã acest guvern este reprezentativ pentru electoratul sãu. Dar iatã cã într-un mod cu totul incredibil, acest guvern ales este supus presiunilor, este “sfãtuit” insistent sã recunoascã regimul israelian, sã-si abandoneze lupta si sã urmeze programul guvernului precedent. Dacã guvernul palestinian actual s-ar fi prezentat cu altã platformã electoralã, ar mai fi votat poporul palestinian pentru el? Încã o datã, o astfel de pozitie, luatã împotriva guvernului palestinian, poate fi consideratã adecvatã fatã de valorile subliniate mai sus?

Oamenii mai spun: “De ce toate rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU condamnând Israelul au fãcut obiectul unui veto?” Domnule Presedinte, asa cum o stiti cu sigurantã, trãiesc printre oamenii poporului meu, si sunt în mod constant în contact cu ei – multi oameni din Orientul Apropiat tin si ei sã mã contacteze. Nici ei nu cred în asemenea gesturi politice dubioase. Este din ce în ce mai evident cã oamenii din aceastã regiune a lumii sunt înfuriatã de acest fel de politicã.
Nu este în intentia mea sã multiplic întrebãrile, dar tin sã fac referintã, în mod egal, si la alte chestiuni. De ce orice realizare tehnicã si stiintificã duce, în Orientul Apropiat, la transformarea ei si zugrãvirea ei într-o amenintare pentru entitatea zionistã? Cercetarea si dezvoltarea, în materie stiintificã, nu sunt ele un drept fundamental al oricãrei tãri?

Cunoasteti bine Istoria. Lãsând deoparte Evul Mediu, în ce altã epocã istoricã progresul stiintific si tehnic au fost considerate crime? Posibilitatea ca realizãrile stiintifice sã fie utilizate în scopuri militare este un motiv suficient pentru o opozitie deschisã la stiintã si tehnologie? Dacã o asemenea asertiune s-ar verifica, atunci toate disciplinele stiintifice, inclusiv fizica, chimia, matematica, medicina, ingineria etc. ar trebui sã fie interzise.

În privinta Irakului, s-au spus minciuni. Ce a iesit de aici? Sunt convins cã a spune minciuni este un lucru condamnabil în orice culturã, si cã nu v-ar place sã vã mintã cineva.

Domnule Presedinte, latino-americanii n-au dreptul sã-si punã întrebarea de ce guvernele lor democratic alese suscitã reactiile dumneavoastrã armate, în timp ce liderii golpisti sunt sustinuti? Sau de ce sunt ei amenintati în mod constant de dumneavoastrã si constrânsi sã trãiascã cu teamã?

Popoarele Africii sunt formate din oameni creativi si talentati, care muncesc din greu. Ei pot avea un rol important si pretios în satisfacerea nevoilor umanitãtii, si sã contribuie la progresul ei atât material cât si spiritual. Dar sãrãcia si dictaturile violente din majoritatea tãrilor africane împiedicã acest lucru. N-au dreptul africanii sã întrebe de ce enormele lor resurse – mai ales miniere – sunt sistematic jefuite, în ciuda faptului cã au mai mult decât toate continentele? În aceastã privintã, ca si în altele, aceste actiuni corespund câtusi de putin învãtãturilor lui Christ, ca si preceptelor ce decurg din drepturile omului?

Poporul curajos si credincios al Iranului îsi pune si el multe întrebãri, existã multe reprosuri, printre care cele privitoare la lovitura de stat din 1953, care a antrenat rãsturnarea guvernului legal al epocii, opozitia la revolutia islamicã, transformarea unei ambasade în cartier general al sustinerii activitãtilor contra-revolutionare opuse Revolutiei islamice, sustinerea adusã lui Saddam Hussein în timpul rãzboiului pe care l-a declansat împotriva Iranului, un avion civil iranian prãbusit, fapt ce a dus la moartea tuturor pasagerilor, înghetarea bunurilor apartinând Iranului din tara dumneavoastrã, amenintãrile crescânde si opozitia la progresele stiintifice si nucleare ale natiunii iraniene. Multe alte reprosuri nu le voi enunta aici într-un mod exhaustiv.

Domnule presedinte, evenimentele din 11 septembrie au fost o catastrofã oribilã. Asasinarea inocentilor este deplorabilã si monstruoasã, oriunde s-ar petrece acest lucru în lume. Guvernul nostru si-a manifestat imediat dezgustul fatã de asasini, si a prezentat condoleante familiilor îndoilate, exprimându-si compasiunea si simpatia fatã de victime. Toate guvernele au datoria de a proteja viata, bunurile si bunãstarea cetãtenilor lor. Se spune însã peste tot cã guvernul dumneavoastrã a recurs la sisteme extensive de securitate, de protectie si de spionaj – si chiar cã si-a vânat opozantii în strãinãtate.

11 septembrie n-a fost o operatiune militarã ca oricare alta. Ar fi putut ea sã fie planificatã si executatã fãrã o coordonare cu serviciile de informatii si de securitate, sau fãrã o infiltrare a lor extensivã? Bine înteles, nu fac decât sã prezint o umilã ipotezã si nimic mai mult. De ce diferite aspecte ale acestui atac au fost pãstrate secrete? De ce nu ni se spune cine este responsabil pentru asta, si de ce si-au neglijat responsabilitãtile? Si de ce responsabilii si vinovatii nu sunt identificati, nici prezentati în fata unui tribunal?

Orice guvern are datoria de a asigura securitatea si linistea cetãtenilor sãi. Or, de mai multi ani, poporul tãrii dumneavoastrã si popoarele din preajma punctelor fierbinti ale planetei si-au pierdut linistea. Dupã 11 septembrie, în loc sã se cicatrizeze si sã se îngrijeascã rãnile emotionale ale supravietuitorilor si ale poporului american, enorm de traumatizati de atentate – mass-media occidentalã n-a fãcut dimpotrivã decât sã se intensifice climatul de teamã si de insecuritate. Unii vorbesc constant de posibilitatea unor noi atacuri teroriste, în scopul mentinerii poporului într-o stare neîncetatã de panicã. Este acest lucru în mãsurã sã aducã un serviciu poporului american? Este posibilã estimarea daunelor cauzate de teamã si de panicã? Cetãtenii dumneavoastrã trãiesc în frica neîntreruptã a unor noi atentate care ar putea sã se producã oricând, oriunde. Se simt profund nesiguri pe stradã, la locul de muncã, si chiar în propriile case. Cine ar putea trãi fericit într-o asemenea situatie? De ce mass-media, în loc de a conferi sentimentul de confort si de securitate, în loc de a asigura maximum de liniste spiritualã, întãreste dimpotrivã sentimentul de insecuritate? Unii considerã cã aceastã paranoia a pregãtit drumul – si a fost justificarea – atacului împotriva Afghanistanului.

Încã o datã, despre rolul mass-mediei. În carta deontologicã a profesiilor mediatice, difuzarea corectã a informatiei si o relatare onestã a evenimentelor sunt precepte fundamentale. Îmi exprim profundul regret în legãturã cu dispretul manifestat de unii reprezentanti occidentali ai mass-mediei pentru aceste principii. Principalul pretext pentru atacarea Irakului a fost existenta, în aceastã tarã, a unor arme de distrugere în masã. S-a spus acest lucru fãrã încetare, pânã când publicul, obosit, a sfârsit prin a crede minciuna, si asa s-a pregãtit terenul pentru atacul împotriva Irakului. Nu sfârseste adevãrul prin a fi complet pierdut din vedere într-un climat în întregime corupt si înselãtor? Încã o datã, dacã permitem ca adevãrul sã fie pierdut din vedere, cum poate acest lucru sã fie conciliat cu valorile reamintite mai sus? Dar poate adevãrul sã fie pierdut în nisipuri si pentru Atotputernicul?

Domnule Presedinte, în cele mai multe dintre tãrile întregii lumi, cetãtenii contribuie la cheltuielile guvernului, astfel încât guvernele lor, în schimb, sã fie în mãsurã sã-i serveascã. Întrebarea este urmãtoarea: “ce au produs sutele de miliarde de dolari, cheltuiti în fiecare an pentru a finanta campania rãzboinicã din Irak, cetãtenilor americani?” Asa cum o stie perfect Excelenta Voastrã, în unele state ale tãrii dumneavoastrã existã americani care trãiesc în sãrãcie. Zecile si sutele de mii de oameni fãrã casã si fãrã locuri de muncã reprezintã o enormã problemã. Bineînteles, acest gen de problemã existã – la o scarã mai mult sau mai putin mare – si în alte tãri. Având în vedere aceste conditii deplorabile, cheltuielile gargantuelice ale campaniei militare – suportate din bugetul public – pot fi justificate si considerate conforme cu principiile amintite la începutul acestei scrisori?

Dar principala mea preocupare – pe care sper cã o împãrtãsiti, cel putin în parte mãcar – este urmãtoarea: oamenii aflati la putere au un timp limitat în care pot face ceva, n-au fost chemati sã guverneze indefinit, iar numele lor va intra în istorie si va fi întotdeauna judecat în viitorul imediat, si de asemenea în viitorul mai îndepãrtat. Oamenii vor purica în detaliu presedintiile noastre. Vom fi reusit noi sã le aducem pacea, securitatea si prosperitatea, sau dimpotrivã nesiguranta si somajul? Vom fi cãutat noi sã instaurãm justitia, sau ne vom fi multumit sã sustinem interese particulare, îndreptând multi oameni înspree o viatã în sãrãcie si în dificultãti, în timp ce o mânã de persoane bogate si puternice vor deveni si mai bogate si mai puternice. Acestora din urmã le vom fi obtinut sustinerea cu pretul aprobãrii poporului si a Atotputernicului? Vom fi apãrat noi drepturile celor defavorizati, sau le vom fi ignorat? Vom fi apãrat noi drepturile tuturor oamenilor, peste tot pe planetã, sau le vom fi impus noi rãzboaie, interferând ilegal în problemele lor interne, creeând închisori infernale si închizându-i pe unii dintre ei? Vom fi spus noi adevãrul poporului nostru si altora, lumii întregi, sau le vom fi prezentat o versiune inventatã? Vom fi fost noi alãturi de poporul nostru, sau alãturi de ocupanti si de opresori? Vor fi actionat administratiile noastre în scopul promovãrii comportamentului rational, logic, etic, a pãcii, satisfãcând obligatiile morale si justitia, în serviciul popoarelor, a prosperitãtii, a progresului si a respectului demnitãtii umane, sau vor fi servit în scopul fortei armelor, a intimidãrii, a insecuritãtii, a dispretului fatã de oameni, a amânãrii pentru calendele grecesti a progresului si a bunãstãrii altor popoare, cãlcãrii în picioare a celor mai elementare drepturi ale popoarelor? În cele din urmã, vom fi judecati în functie de fidelitatea pe care am arãtat-o sau nu jurãmântului propriu functiei noastre, cel de a ne servi poporul – ceea ce este sarcina noastrã primordialã – si cât de fideli am fost Revelatiilor venite prin profeti – nu-i asa?
Domnule Presedinte, cât de mult timp va mai tolera lumea aceastã situatie? Spre ce pantã fatalã se îndreaptã umanitatea? Pânã când popoarele lumii întregi vor mai trebui sã plãteascã pentru deciziile incorecte ale unei mâini de lideri? Cât timp încã va mai bântui spectrul insecuritãtii – emanate de enorme stocuri de arme de distrugere în masã – popoarele lumii întregi? Cât timp încã sângele oamenilor, a femeilor si a copiilor inocenti va continua sã se rãspândeascã pe strãzi, în timp ce casele oamenilor cumsecade sunt demolate peste ei?

Vã satisface situatia care domneste acum în lume? Credeti cã politica actualã poate continua la nesfârsit? Dar dacã miliardele de dolari cheltuite pentru securitate, pentru campaniile militare si pentru miscãrile de trupe ar fi consacrate investitiilor si ajutorãrii tãrilor sãrace, promovãrii sãnãtãtii, luptei împotriva diverselor boli, educatiei si ameliorãrii sãnãtãtii mintale si fizice a oamenilor, sprijinirii victimelor catastrofelor naturale, creãrii de locuri de muncã si productiei, proiectelor de dezvoltare si luptei împotriva sãrãciei, instaurãrii pãcii, medierii între state aflate în conflict si extinctiei conflictelor etnice, rasiale si altora, unde ar fi azi lumea? Guvernul si poporul dumneavoastrã n-ar fi mândre, si pe bunã dreptate? Situatia politicã si economicã n-ar fi mai bune? În plus, sunt dezolat s-o spun, am asista oare la aceastã urã mondialã, din ce în ce mai puternicã, îndreptatã împotriva guvernelor americane, oricare ar fi ele?

Domnule Presedinte, nu este câtusi de putin în intentia mea sã pun pe cineva în încurcãturã. Dacã profetii Abraham, Isaac, Iacov, Ismael, Iosif sau Iisus Hristos (Pacea fie asupra Lor!) ar fi fost azi printre noi, cum ar considera ei un astfel de comportament? Am avea noi un rol de jucat în Lumea Promisã, o lume în care justititia va fi universalã si în care Iisus Hristos (Pacea sã fie asupra Lui!) va fi prezent. Mai mult decât atât: ne vor accepta ei? Întrebarea mea, fundamentalã, este: nu se aflã o metodã mai bunã de interactiune cu restul lumii? Azi existã sute de milioane de crestini, sute de milioane de musulmani, precum si milioane de persoane care urmeazã învãtãturile lui Moise (Pacea fie asupra Lui!). Toate religiile celeste împãrtãsesc un concept pe care îl respectã: monoteismul, credinta într-un singur Dumnezeu, si numai în El. Sfântul Coran pune accentul pe aceastã realitate comunã, si-i îndeamnã pe credinciosii religiilor divine cu aceste cuvinte: “Spune: O, voi care respectati Cartea! Conveniti între voi asupra unor pozitii echitabile, în termenii cãrora sã nu serviti pe nimeni în afara lui Dumnezeu, cãruia sã nu-i aduceti asemãnare.”

Domnule Presedinte, conform versetelor divine, am fost cu totii chemati sã adorãm un singur Dumnezeu si sã urmãm învãtãturile divinilor profeti. “Adorarea unui singur Dumnezeu este superioarã tuturor puterilor acestei lumi. Domnul, care stie ce este ascuns si ce este vizibil, trecutul si viitorul, stie ce se petrece în inimile servitorilor Sãi, el le vede faptele si gesturile. Domnul, cãruia îi apartin cerurile si pãmântul, si care judecã peste tot universul, pe toate le-a fãcut cu mâinile Sale, si le dã servitorilor Sãi binefacerile beatifice ale misericordiei si ale iertãrii de pãcate. El este însotitorul oprimatului si inamicul opresorului, El este plin de compasiune si de misericordie, la El aleargã credinciosii si pe ei îi îndreaptã spre luminã, scotându-i din întuneric.”

Credem cã întoarcerea la învãtãturile profetilor divini este singura cale ce poate salva lumea. Mi s-a spus cã Excelenta Voastrã urmeazã învãtãturile lui Iisus, si cã aveti încredere în promidiunile divine ale domniei celor drepti pe Pãmânt. Credem si noi cã Iisus Hristos a fost unul dintre marii profeti ai Atotputernicului. El este în mai multe rânduri preaslãvit în Coran (19, 36): “Si, cu sigurantã, Dumnezeu este Domnul meu si Domnul tãu, deci slujeste-l – aceasta este calea dreaptã, Maria.” Servirea Atotputernicului si supunerea fatã de El este credo-ul tuturor mesagerilor divini. Dumnezeul tuturor popoarelor Europei, ale Asiei, ale Africii, ale Americii, ale Pacificului si a întregii lumi este unul singur si acelasi Dumnezeu.

Atotputernicul vrea sã-i conducã pe Servitorii sãi, si sã le redea demnitatea. De la el vine mãretia tuturor oamenilor. Citim în Coran: “Dumnezeu i-a trimis pe profetii Sãi, care au fãcut miracole si au adus semne evidente pentru a-i conduce pe oameni si pentru a-i purifica de pãcate si de josnicie. El a trimis Cartea si dreptatea pentru ca popoarele sã dea poatã obtine justitia si sã evite nebunia.” Toate aceste versete citate mai sus sunt, într-o formã sau în alta, si în Biblie.

Divinii profeti au promis: va veni ziua în care toti oamenii se vor aduna în fata judecãtii Atotputernicul, în scopul examinãrii faptelor lor. Binefãcãtorul se va îndrepta spre Cer, cei rãi vor avea parte de pedeapsa divinã. Cred cã amândoi credem în aceastã zi, dar nu va fi usor sã se cântãreascã actiunile conducãtorilor, pentru cã amândoi suntem datori natiunilor noastre precum si tuturor celorlalte, tuturor celor a cãror viatã este direct sau indirect afectatã de actiunile noastre. Toti profetii vorbesc de pace si de linistea oamenilor, fondate pe monoteism, pe justitie si pe respectul pentru demnitatea umanã. Nu credeti cã dacã am cãdea de acord asupra respectãrii acestor principii – adicã: monoteismul, adorarea lui Dumnezeu, justitia, respectul pentru demnitatea oamenilor, credinta în Judecata de Apoi – am putea surmonta problemele actuale ale lumii, rezultând din nesupunerea fatã de Atotputernicul si fatã de învãtãturile profetilor? Nu credeti cã principiile mentionate, scrise sau nescrise, sunt universal respectate? Nu ati accepta aceastã invitatie? Adicã invitatia de a vã îndrepta cu sinceritate spre învãtãturile profetilor, monoteism si justitie, în scopul de a prezerva demnitatea umanã si supunerea fatã de Atotputernicul si profetii Sãi?

Domnule Presedinte, Istoria ne învatã cã guvernele represive si crude nu pot supravietui mult timp. Dumnezeu i-a însãrcinat pe oameni cu propria lor soartã. Atotputernicul nu a abandonat universul si umanitatea propriilor inertii. Multe dintre lucrurile nedorite de guverne s-au produs. Asta ne spune cã existã o putere superioarã care actioneazã, si cã toate evenimentele sunt determinate de El. Existã cineva care sã poatã nega semnele schimbãrii, în lume, azi? Situatia care existã azi în lume este comparabilã cu orice altceva care exista în urmã cu doar zece ani? Schimbãrile se produc repede, si se înlãntuie într-un ritm impetuos. Popoarele lumii nu sunt satisfãcute de status quo-ul lor, si ne mai acordã decât foarte putinã atentie promisiunilor si comentariilor unui mic numãr de conducãtori influienti la nivel mondial. Multe persoane, în lume, se simt în nesigurantã si se opun extinderii insecuritãtii si rãzboiului. Ele nu aprobã si nici un acceptã politicile dubioase. Oamenii protesteazã împotriva prãpastiei care se formeazã între cei cei au si cei ce nu au, între tãrile bogate si între tãrile sãrace. Oamenii sunt dezgustati de coruptia care nu face decât sã se înrãutãteascã. Locuitorii mai multor tãri sunt înfuriati din cauza agresãrii fundamentelor lor culturale si a dezintegrãrii familiilor. Ei sunt în egalã mãsurã dezamãgiti de reculul atentiei si a compasiunii.

Popoarele lumii nu mai cred în organizatiile internationale, pentru cã drepturilor lor nu mai sunt apãrate de aceste organizatii. Liberalismul si democratia în stil occidental nu au fost capabile sã contribuie la realizarea idealurilor umane. Azi, esecul acestor douã concepte este imposibil de negat. Persoanele lucide pot deja sã audã scârtâitul din încheieturi a acestei ideologii, avertizând asupra prãbusirii sistemelor democratice liberale. Vedem din ce în ce mai multe persoane, în întreaga lume, pornite pe calea ce duce spre un punct focal fundamental: Atotputernicul. Fãrã îndoialã cã prin credinta în Dumnezeu si învãtãturile profetilor, oamenii vor putea sã gãseascã solutii la problemele lor. Întrebarea arzãtoare pe care v-o pun este aceasta: “Nu vreti sã vã alãturati lor?”

Domnule Presedinte, doriti sau nu, lumea începe sã graviteze în directia credintei în Atotputernicul si justitia Sa, iar vointa lui Dumnezeu se va asterne peste toate lucrurile.

Wa-s-salâm ’alâ man ittaba’-l-hudâ! [Fie ca pacea sã fie cu cel ce va urma calea dreaptã!]

Mahmûd Ahmadi-Najad
Presedinte al Republicii islamice Iran “””

PDF of this letter HERE !!! (click on)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in: Logo

You are commenting using your account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )


Connecting to %s

%d bloggers like this: