“Kill Arabs, Cry Anti-Semitism ” (By Norman G. Finkelstein)

misuse_of_anti_semitism_by_latuff2.jpg

[EN]

“”” A central thesis of my book Beyond Chutzpah is that whenever Israel faces a public relations debacle its apologists sound the alarm that a “new anti-Semitism” is upon us. So, predictably, just after Israel faced another image problem due to its murderous destruction of Lebanon, a British all-party parliamentary group led by notorious Israel-firster Denis MacShane MP (Labor) released yet another report alleging a resurgence of anti-Semitism. To judge by the witnesses (David Cesarani, Lord Janner, Oona King, Emanuele Ottolenghi, Melanie Phillips) and sources (MEMRI, Holocaust Education Trust) cited in the body of the report, much time and money could have been saved had it just been contracted out to the Israel Foreign Ministry.

The single novelty of the report, which mostly rehashes fatuous allegations already disposed of in Beyond Chutzpah, is the new thresholds in idiocy it breaks. Consider the methodology deployed for demonstrating a new anti-Semitism. The report defines an anti-Semitic incident as any occasion “perceived” to be anti-Semitic by the “Jewish community.” This is the school of thought according to which it’s raining even in the absence of any precipitation because I feel it’s raining. It is the dream philosophy of paranoids – especially rational paranoids, for whom alleged victimhood is politically serviceable. The report includes under the rubric of anti-Semitic incidents not just violent acts and incendiary speech but “conversations, discussions, or pronouncements made in public or private, which cross the line of acceptability,” as well as “the mood and tone when Jews are discussed.” The wonder is that it didn’t also tabulate repressed anti-Semitic libidinal fantasies. In the category of inherently anti-Semitic pronouncements the report includes “drawing comparisons of contemporary Israeli policy to that of the Nazis” (only comparisons of contemporary Arab policy to that of the Nazis are permissible) and “theories about Jewish or Zionist influence on American foreign policy” (even if Jewish and Zionist organizations boast about this influence).

Much of the evidence of pervasive British anti-Semitism stretches and strains credulity. The lone item listed under the ominous subheading “The Blood Libel” is a Syrian television series “that would be possible for viewers in the UK to see…if they had suitable satellite receiving equipment.” The report also notes the unreferenced “case of a Jewish university lecturer who was subjected to an anti-Semitic tirade from a student in the middle of a lecture and subsequently asked to explain to the university authorities why he had upset the student.” Is it anti-Semitic to wonder whether this is a crock? And then it cites the warning of the London Assembly Conservative Group that “there is a risk that in some political quarters ‘views on international events can, almost subconsciously, lead to subtly different attitudes to, and levels of engagement with, different minority groups.'” The new anti-Semitism business must be going seriously awry when British conservatives start sounding like Lacan. Finally, it is anti-Semitic for student unions to advocate a boycott of Israeli goods because this “would restrict the availability of kosher food on campus.” Maybe Israel can organize a “Berlin airlift” of gefilte fish.

Although claiming that, in the struggle against anti-Semitism, “none of those who gave evidence wished to see the right of free speech eroded,” and “only in extreme circumstances would we advocate legal intervention,” the report recommends that university authorities “take an active interest in combating acts, speeches, literature and events that cause anxiety or alarm among their Jewish students,” and it registers disquiet that “classic and modern anti-Semitic works are freely available for ordering on the Amazon.com website,” and that “the United States in particular has been slow to take action” in closing down “anti-Semitic internet sites.” It is at moments like this that even the least patriotic of souls can take pride in being an American. “””

~~~~~

[RO – traducere adaptata ]

“”” O teză centrală a cărţii mele, Beyond Chutzpah este că de fiecare dată când Israelul se confruntă cu o catastrofă a imaginii proprii pe scena mondială apologeţii săi declanşează alarma pericolului unui “nou antisemitism”. Deci, absolut predictibil, imediat după ce Israelul a întâmpinat o nouă problemă de imagine din cauza distrugerii ucigaşe perpetrate împotriva Libanului, un grup format din toate partidele parlamentare, condus de cunoscutul susţinător al Israelului Denis MacShane (membru al parlamentului din partea partidului laburist), a făcut public încă un raport care avertizează asupra resurgenţei antisemitismului .

Singura noutate a proiectului, care prelucrează în special afirmaţii fără sens respinse deja în Beyond Chutzpah, est noul prag al idioţeniei pe care îl sparge. Să analizăm metodologia desfăşurată în sprijinul demonstrării noului antisemitism. Raportul defineşte un incident antisemitic ca orice ocazie “percepută” ca fiind antisemitică de către “comunitatea evreiască”. Pe acelaşi principiu se poate spune că plouă în absenţa oricărei precipitaţii, doar pentru că eu simt că plouă. Este filosofia onirică a paranoicilor – a celor deosebit de raţionali, pentru care presupusa victimizare aduce servicii politice. Raportul include în rubrica incidentelor antisemitice nu doar acte violente şi discursuri incendiare, dar şi “conversaţii, discuţii sau afirmaţii făcute public sau în cadru privat, care depăşesc limita admisibilităţii”, precum şi “atitudinea şi tonul cu care se discută despre evrei”. Este de mirare că nu se trec în revistă şi fanteziile libidinale de represiune antisemitică. În categoria afirmaţiilor inerent antisemitice raportul include “comparaţiile dintre politica israeliană contemporană şi cea a naziştilor” (doar comparaţiile dintre politica arabă contemporană şi cea a naziştilor sunt permise) şi “teorii despre influenţa evreiască sau zionistă asupra politicii externe americane” (chiar dacă organizaţiile evreieşti şi zionişte clamează această influenţă).

Cea mai mare parte a dovezilor despre antisemitismul atotpătrunzător britanic pune la grea încercare credulitatea. Singurul articol care apare în ameninţătoarea categorie “Calomnii sângeroase” este un serial sirian de televiziune “pe care telespectatorii din UK ar fi putut să-l urmărească… dacă ar fi avut echipamentele de recepţie prin satelit corespunzătoare.” Raportul mai notează şi “cazul [neraportat în instanţă] al unui lector universitar evreu care a fost ţinta unei tirade antisemite din partea unui student în mijlocul unei conferinţe şi ulterior i s-a cerut să explice autorităţilor universitare de ce-l supărase pe student.” Este antisemitic să te întrebi dacă nu cumva e vorba de o păcăleală? Şi apoi citează avertismentul London Assembly Conservative Group conform căruia “există un risc ca în anumite zone ale politicului evenimentele internaţionale, aproape inconştient, să conducă la atitudini în mod subtil diferentiate şi la nivele de apropiere diferite în funcţie de anumite grupuri minoritare.” Chestiunea noului anti-semitism trebuie să fie deosebit de anapoda dacă englezii conservatori încep să vorbească precum Lacan. În cele din urmă, este antisemitic pentru organizaţiile studenţeşti să sprijine un boicot al mărfurilor israeliene pentru că “ar restricţiona posibilitatea de a găsi mâncare kosher în campus”. Poate este în măsură Israelul să organizeze paraşutarea unor colete cu ştiucă umplută.

Deşi se pretinde că, în lupta împotriva antisemitismului, “nimeni dintre cei care au adus mărturie nu doreşte să vadă periclitat dreptul la exprimare liberă”, şi “doar în circumstanţe extreme ar fi sprijinit intervenţia legii”, raportul recomandă autorităţilor universitare “să manifeste un interes activ în combaterea actelor, discursurilor, literaturii şi evenimentelor care cauzează anxietate sau alarmă printre studenţii evrei”, şi înregistrează nemulţumire pentru faptul că “lucrări clasice şi moderne antisemite sunt accesibile liber pe site-ul amazon.com”, şi că “îndeosebi Statele Unite au fost foarte lente când s-a pus problema” închiderii “site-urilor internet antisemitice”. În asemenea momente, chiar cei mai puţin patrioţi dintre oameni pot fi mândri că sunt americani. “””

2 Responses to ““Kill Arabs, Cry Anti-Semitism ” (By Norman G. Finkelstein)”

  1. […] bookmarks tagged fatuous "Kill Arabs, Cry Anti-Semitism " (By Nor… saved by 1 others     Yaoifangirl4Gaara22 bookmarked on 01/19/08 | […]

  2. fuck all israel

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: