” Gaza’s darkness ” (by Gideon Levy)

gaza0720061.jpg

[EN]

“”” Gaza has been reoccupied. The world must know this and Israelis must know it, too. It is in its worst condition, ever. Since the abduction of Gilad Shalit, and more so since the outbreak of the Lebanon war, the Israel Defense Forces has been rampaging through Gaza – there’s no other word to describe it – killing and demolishing, bombing and shelling, indiscriminately.

Nobody thinks about setting up a commission of inquiry; the issue isn’t even on the agenda. Nobody asks why it is being done and who decided to do it. But under the cover of the darkness of the Lebanon war, the IDF returned to its old practices in Gaza as if there had been no disengagement. So it must be said forthrightly, the disengagement is dead. Aside from the settlements that remain piles of rubble, nothing is left of the disengagement and its promises. How contemptible all the sublime and nonsensical talk about “the end of the occupation” and “partitioning the land” now appears. Gaza is occupied, and with greater brutality than before. The fact that it is more convenient for the occupier to control it from outside has nothing to do with the intolerable living conditions of the occupied.

In large parts of Gaza nowadays, there is no electricity. Israel bombed the only power station in Gaza, and more than half the electricity supply will be cut off for at least another year. There’s hardly any water. Since there is no electricity, supplying homes with water is nearly impossible. Gaza is filthier and smellier than ever: Because of the embargo Israel and the world have imposed on the elected authority, no salaries are being paid and the street cleaners have been on strike for the past few weeks. Piles of garbage and obnoxious clouds of stink strangle the coastal strip, turning it into Calcutta.

More than ever, Gaza is also like a prison. The Erez crossing is empty, the Karni crossing has been open only a few days over the last two months, and the same is true for the Rafah crossing. Some 15,000 people waited for two months to enter Egypt, some are still waiting, including many ailing and wounded people. Another 5,000 waited on the other side to return to their homes. Some died during the wait. One must see the scenes at Rafah to understand how profound a human tragedy is taking place. A crossing that was not supposed to have an Israeli presence continues to be Israel’s means to pressure 1.5 million inhabitants. This is disgraceful and shocking collective punishment. The U.S. and Europe, whose police are at the Rafah crossing, also bear responsibility for the situation.

Gaza is also poorer and hungrier than ever before. There is nearly no merchandise moving in and out, fishing is banned, the tens of thousands of PA workers receive no salaries, and the possibility of working in Israel is out of the question.

And we still haven’t mentioned the death, destruction and horror. In the last two months, Israel killed 224 Palestinians, 62 of them children and 25 of them women. It bombed and assassinated, destroyed and shelled, and no one stopped it. No Qassam cell or smuggling tunnel justifies such wide-scale killing. A day doesn’t go by without deaths, most of them innocent civilians.

Where are the days when there was still a debate inside Israel about the assassinations? Today, Israel drops innumerable missiles, shells and bombs on houses and kills entire families on its way to another assassination. Hospitals are collapsing with more than 900 people undergoing treatment. At Shifa Hospital, the only such facility in Gaza that might be worthy of being called a hospital, I saw heartrending scenes last week. Children who lost limbs, on respirators, paralyzed, crippled for the rest of their lives.

Families have been killed in their sleep, while riding on donkeys or working in fields. Frightened children, traumatized by what they have seen, huddle in their homes with a horror in their eyes that is difficult to describe in words. A journalist from Spain who spent time in Gaza recently, a veteran of war and disaster zones around the world, said he had never been exposed to scenes as horrific as the ones he saw and documented over the last two months.

It is difficult to determine who decided on all this. It is doubtful the ministers are aware of the reality in Gaza. They are responsible for it, starting with the bad decision on the embargo, through the bombing of Gaza’s bridges and power station and the mass assassinations. Israel is responsible now once again for all that happens in Gaza.

The events in Gaza expose the great fraud of Kadima: It came to power on the coattails of the virtual success of the disengagement, which is now going up in flames, and it promised convergence, a promise that the prime minister has already rescinded. Those who think Kadima is a centrist party should now know it is nothing other than another rightist occupation party. The same is true of Labor. Defense Minister Amir Peretz is responsible for what is happening in Gaza no less than the prime minister, and Peretz’s hands are as blood-soaked as Olmert’s. He can never present himself as a ‘man of peace’ again. The ground invasions every week, each time somewhere else, the kill and destroy operations from the sea, air and land are all dubbed with names to whitewash the reality, like ‘Summer Rains’ or ‘Locked Kindergarten.’ No security excuse can explain the cycle of madness, and no civic argument can excuse the outrageous silence of us all. Gilad Shalit will not be released and the Qassams will not cease. On the contrary, there is a horror taking place in Gaza, and while it might prevent a few terror attacks in the short run, it is bound to give birth to much more murderous terror. Israel will then say with its self-righteousness: ‘But we returned Gaza to them.’ “”” [SOURCE : Haaretz – israeli newspaper ]

~~~~~

[RO – traducere adaptata ]

“”” Gaza a fost reocupată. Lumea trebuie s-o ştie, şi israelienii trebuie şi ei s-o ştie. Gaza se găseşte în cea mai rea situaţie din istoria ei. De la capturarea lui Gilad Şalit şi mai mult de la declanşarea războiului din Liban, armata israeliană pradă totul în Gaza – nu există nici un alt cuvânt pentru a descrie ceea ce se petrece – omorând, demolând, bombardând şi zdrobind, fără discriminare.

Nimeni nu se gândeşte să trimită la faţa locului o comisie de anchetă, chestiunea nu este nici măcar pe ordinea de zi. Nimeni nu întreabă de ce acest lucru are loc şi cine l-a ordonat. Dar, în timp ce privirile erau aţintite spre războiul din Liban, IDF (Armata Defensivă Israeliană!) s-a întors la vechile ei practici din Gaza, ca şi cum n-ar fi avut loc nici o retragere. În afara implantaţiilor [evreieşti] care au rămas în continuare nişte grămezi de moloz, nu rămâne nimic din retragerea şi promisiunile ei. Cât de vrednic de dispreţ apare astăzi tot bla-bla-ul sublim şi absurd despre “sfârşitul ocupaţiei” şi “returnarea pământurilor”! Gaza este ocupată, şi cu o mai mare brutalitate decât înainte. Faptul că pentru ocupant este mai facil să controleze această bucată de pământ din exterior n-are nimic în comun cu condiţiile de viaţă intolerabile ale ocupatului.

În ultima vreme, în mari porţiuni ale Gazei nu mai este deloc electricitate. Israelul a bombardat singura staţie de distributie a curentului electric din Gaza şi mai mult de jumătate din furnizarea de electricitate va fi tăiată timp de cel puţin un an. Practic, nu mai este apă. Din cauza faptului că nu mai este curent electric, aprovizionarea locuinţelor cu apă este imposibilă. Gaza este mai murdară şi mai respingătoare ca întotdeauna: din cauza embargoului pe care Israelul şi comunitatea mondială l-au impus autorităţii alese democratic, nici un salariu n-a fost plătit şi serviciile de salubrizare au fost în grevă în timpul ultimelor săptămâni. Grămezi de resturi menajere şi nori împuţiţi sugrumă fâşia de pământ aflată pe coasta Mediteranei, făcând-o să semene cu Calcutta.

Mai mult ca întotdeauna, Gaza seamănă şi cu o puşcărie. Pasajul Erez este gol, pasajul Karni n-a fost deschis decât timp de câteva zile în ultimele luni şi acelaşi lucru este adevărat pentru pasajul Rafah. Aproape 15.000 de persoane au aşteptat timp de două luni pentru a intra în Egipt, unii încă mai aşteaptă, inclusiv un mare număr de bolnavi şi de răniţi. Alte 5.000 de persoane aşteptau de cealaltă parte să se întoarcă la casele lor. Unii au murit în timpul aşteptării. Trebuie să vezi scenele de la Rafah pentru a înţelege în ce măsură această tragedie umană în desfăşurare este profundă. Un punct de frontieră care n-ar fi trebuit să aibă o prezenţă israeliană continuă să fie un mijloc pentru Israel de a face presiune asupra a 1,5 milioane de locuitori. Este o pedeapsă colectivă scandaloasă şi şocantă. Statele Unite şi Europa, care fac poliţia la pasajul Rafah, sunt şi ele responsabile de această situaţie. Gaza este de asemeni mai săracă şi mai înfometată decât a fost vreodată. Practic nici o marfă nu mai intră şi nu mai iese. Pescuitul este interzis. Zecile de mii de funcţîonari ale Autorităţii Palestiniene nu mai primesc nici un salariu, iar posibilitatea de muncă în Israel iese din calcul.

Şi încă n-am vorbit de moarte, de distrugere şi de oroare. În aceste din urmă două luni, Israelul a ucis 224 de palestinieni, dintre care 62 de copii şi 25 de femei. Israelul a bombardat şi asasinat, distrus şi zdrobit, şi nimeni nu l-a oprit. Nici o celulă a lansatorilor de rachete Qassam, şi nici un tunel de contrabandă nu poate justifica un măcel la asemenea proporţii. Nici o zi nu trece fără morţi, cei mai mulţi civili palestinieni inocenţi.

Unde s-au dus zilele în care mai erau încă dezbateri în Israel asupra asasinatelor? Azi, Israelul aruncă nenumărate rachete, obuze şi bombe peste case şi omoară familii întregi, îndreptându-se spre un alt asasinat. Spitalele sunt sufocate de cele peste 900 de persoane care trebuie să suporte intervenţii chirurgicale. La spitalul din Şifa, singurul echipament din Gaza care încă poate fi numit un spital, am văzut săptămâna trecută scene sfâşietoare. Copii fără mâini sau picioare, dependenţi de respiraţie artificială, paralizaţi, infirmi pentru restul vieţii lor.

Familii întregi au fost ucise în somn sau în timp ce se deplasau pe spinarea măgarilor, sau munceau pe câmp. Copii înfricoşaţi, traumatizaţi de ceea ce au văzut, făcuţi covrig în casele lor cu o oroare în ochi imposibil de descris în cuvinte. Un ziarist spaniol care a stat recent ceva vreme în Gaza, un om cu experienţa zonelor de război şi a dezastrelor din lumea întreagă, a spus că nu fusese niciodată expus unor scene atât de oribile ca cele pe care le văzuse în timpul acestor din urmă două luni.

Este dificil de determinat cine a decis toate acestea. Ne putem îndoi că miniştrii sunt conştienţi de realitatea din Gaza. Ei sunt responsabili pentru ea, începând cu proasta decizie privind embargoul, şi până la bombardarea podurilor din Gaza şi a centralei electrice, ajungându-se la asasinatele în masă. Azi, Israelul este responsabil din nou pentru tot ceea ce se întâmplă în Gaza.

Evenimentele din Gaza expun marea fraudă a partidului Kadima, ajuns pa putere profitând de succesul vizibil al retragerii unilaterale, care acum este istorie veche. A promis convergenţă, o promisiune pe care primul-ministru a anulat-o deja. Cei care cred că partidul Kadima este centrist ar trebui de acum să ştie că nu este nimic altceva decât un partid de ocupaţie de dreapta. Acelaşi lucru este adevărat pentru partidul muncitoresc. Ministrul apărării, Amir Pereţ nu este mai puţin responsabil de ceea ce se petrece în Gaza decât primul-ministru, iar mâinile sale sunt la fel de pline de sânge ca şi cele ale lui Olmert. El nu va mai putea niciodată să se prezinte ca un “om al păcii”. Invaziile terestre care au loc în fiecare săptămână, de fiecare dată în locuri diferite, operaţiunile de asasinat şi de distrugere de pe apă, din aer şi de pe pământ sunt toate împopoţonate de nume care tind să edulcoreze realitatea, ca “Ploaie de vară” sau “Grădiniţa zăvorâtă”. Nici un pretext în numele securităţii nu poate explica acest ciclu al nebuniei şi nici un argument civic nu poate scuza tăcerea noastră scandaloasă. Gilad Şalit nu va fi eliberat şi Qassamurile nu se vor opri. Dimpotrivă, în Gaza se derulează o oroare şi, dacă acest lucru ar putea împiedica unele atacuri teroriste pe termen scurt, cu siguranţă va da naştere a mult mai mult terorism ucigaş. Israelul va spune atunci cu autosatisfacţia sa obişnuită: “Dar noi le redasem Gaza.” “””

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: