“Smuggled lanterns” (by Saleh Al-Naami)

[EN]

“””

For millions of Muslims across the world celebrating the holy month of Ramadan in the comfort of home alongside their families, it is time to strengthen bonds of solidarity with Palestinians and Iraqis.

Saleh Al-Naami describes how besieged Gaza struggles to survive the holy month.



Seated patiently behind his desk, with a line of women applicants spilling out of his office into the hallway, Tareq Qandil, 35, is taking down names and handing out food. He heads a branch of the Islamic Rectitude Society in Al-Maghazi refugee camp in Gaza, and his society is giving away thousands of food parcels to poor families in an area where at least 20,000 people struggle to survive.

Each family gets a cash handout and several food parcels during the month of Ramadan. But this year the society is working harder than usual. “Because more families have fallen under the line of poverty due to the siege, we will double the number of parcels we distribute. Many people are unemployed and thus depend on charity for survival,” Qandil told Al-Ahram Weekly.

Societies similar to Qandil’s have sprouted around Gaza to supplement the efforts of the UN Relief and Works Agency (UNRWA), which is also helping thousands of indigent families. Meanwhile, the stranded government of Prime Minister Ismail Haniyeh is also doing what it can. Social Affairs Minister in the Hamas government Ahmed Al-Kurd says his ministry is providing financial assistance to over 20,000 families in Gaza.

“We understand the grave ramifications of the blockade on our people in Gaza, and the government is doing all it can to make life easier for them,” Al-Kurd told the Weekly. His ministry is coordinating its relief work with charity organisations, whose efforts are indispensable in a place where basic supplies, if available, are prohibitively expensive.

Just to illustrate levels of poverty, Al-Zawiya market in Gaza is crowded on the first day of Ramadan, but shoppers say that most of the goods are beyond their reach. Marwan Sawi, a government employee, complains about the price of Gouda cheese, which his three daughters love to have for their pre-dawn meal, or Sohour . After much deliberation, he decided to buy a piece for his girls. But his salary of 1,500 shekels ($380) is barely enough to cover his monthly expenses. In Ramadan, he will need to borrow, he says.

Khalil Zahir, a shopkeeper, says that the purchasing power of the Gazan population has dropped steadily over the past two years. But this month is perhaps the hardest so far, he notes.

With the borders in and out of Gaza closed, it is difficult to imagine the situation improving. Ramzi Hayyen, another shopkeeper, says that despite the truce Israel and the Palestinians have agreed to, the Israeli Occupation Forces (IOF) still keep the border crossings closed, thus ensuring that the shortages continue. “Because the border crossings are closed, Palestinians have to rely on the merchandise being smuggled through the tunnels. This merchandise tends to be expensive because of the methods and individuals involved. Goods smuggled from Egypt used to be much cheaper than goods coming through the border crossings with Israel. But now both are expensive, simply because there is nothing else in the market,” said Hayyen.

Meanwhile, Maged Ibrahim is shopping for Ramadan lanterns for his three boys. When the shopkeeper tells him that each lantern costs 20 shekels ($5.5), he talks the boys into buying something else. The lantern merchant admits that the prices of lanterns are too high. The reason for this is that the lanterns were smuggled through the tunnels.

As for the cost of food, mosques are set to provide free Iftar (sunset meals) to the neediest families. Ahmed Abu Mosameh, 25, imam of Al-Ansar Mosque in Al-Maghazi camp, has been in touch with donors and restaurant owners, and has already arranged for meals for 30 families.

Things were, at one point, expected to be even worse. Israel was rumoured to be about to cut off gas supplies to Gaza, so a shortage of gas bottles was expected. To the relief of many, gas supplies continued. Alaa Zeyada, 27, has just filled his gas bottle from a nearby supply station. He is walking back home in Berkat Al-Wezz, carrying the heavy bottle on his back, sweating. But he is pleased to have found gas in the market. Now his five-member family will be able to have cooked meals for the rest of the month. “No one wants to live on canned food in Ramadan,” he told the Weekly.

Meanwhile, the effects of the temporary ceasefire are being felt. Families living close to the demarcation lines with Israel have been spared the usual incursions. In past years, many men had to sleep away from home in Ramadan, for fear of being harassed by the IOF. Yehia Al-Hakjuri, an inhabitant of Al-Qarara, a village situated close to the demarcation lines, says that this is the first Ramadan in four years he gets to spend at home. “What a pleasure to be able to take my three sons to the local mosque for the late night prayers of taraweeh or to spend time with friends on the hills, surrounded by vine trees and orchards.” In earlier years, his wife used to send him his Iftar to eat out of the house. Although he is not a member of any resistance group, he never felt safe at home. “”” [ source Al-Ahram Weekly ]

~~~~~

[RO]

“”” Pentru milioane de musulmani din întreaga lume, celebrarea lunii sfinte a Ramadanului în comfortul propriei case alături de familie reprezintă momentul de a întări legăturile de solidaritate cu palestinienii şi irakienii.

Saleh Al-Naami descrie cum se chinuie Gaza asediată să supravieţuiască lunii sfinte.



Răbdător, aşezat în spatele mesei sale de scris, cu un rând de femei solicitante care curg din biroul său afară în hol, Tareq Qandil, 35, taie nume odată ce împarte mâncare. El conduce o ramură a Societăţii Islamice pentru Corectitudine din tabăra de refugiaţi Al-Maghazi din Gaza, iar această societate dă mii de pachete cu mâncare familiilor sărace într-o zonă în care 20.000 de oameni se zbat să supravieţuiască.

Fiecare familie primeşte în timpul lunii Ramadan o sumă de bani şi câteva pachete cu mâncare. Dar în acest an societatea lucrează mai mult decât de obicei. „Deoarece şi mai multe familii au căzut sub pragul de sărăcie din cauza asediului vom dubla numărul de pachete distribuite. Multe persoane sunt şomere şi astfel depind pe donaţii pentru a supravieţui,” a spus Qandil pentru Săptămânalul Al-Ahram.

Societăţi similare cu cea a lui Qandil au înmugurit prin toată Gaza pentru a suplimenta eforturile Agenţiei Naţiunilor Unite pentru Ajutor şi Reconstrucţie (UNRWA) care, de asemenea, ajută mii de familii nevoiaşe. Între timp şi guvernul eşuat al primului ministru Ismail Haniyeh face tot ce poate. Ministrul pentru afacerile sociale din guvernul Hamas, Ahmed Al-Kurd, spune că ministerul său asigură asistenţă financiară pentru mai mult de 20.000 de familii din Gaza.

„Înţelegem gravele ramificaţii ale blocadei asupra poporului nostru din Gaza, iar guvernul face tot ce poate pentru a face viaţa mai uşoară pentru ei,” a declarat Al-Kurd pentru Săptămânal. Ministerul său îşi coordonează munca de întrajutorare cu organizaţiile de caritate ale căror eforturi sunt indispensabile într-un loc în care proviziile de bază, dacă sunt disponibile, sunt prohibitiv de scumpe.

Doar pentru a ilustra nivelurile de sărăcie, piaţa Al-Zawiya din Gaza este aglomerată în prima zi de Ramadan, dar cumpărătorii spun că majoritatea bunurilor sunt peste posibilităţile lor. Marwan Sawi, un angajat al guvernului, se plânge de preţurile la brânza Gouda pe care cele trei fete ale sale le place să o aibă la masa dinaintea zorilor sau Sohour. După o lungă deliberare se decide să cumpere o bucată pentru fetele lui. Dar salariul său de 1.500 şekeli (380$) de abia dacă ajunge să acopere cheltuielile lunare. De Ramadan va trebui să se împrumute, spune el.

Un negustor, Khalil Zahir, spune că puterea de cumpărare a populaţiei din Gaza a scăzut în mod constant de-a lungul ultimilor doi ani. Dar luna aceasta probabil că este cea mai grea de până acum, observă el.

Cu graniţele de intrare şi ieşire ale Gazei închise este greu de imaginat că situaţia s-ar putea îmbunătăţi. Ramzi Hayyen, un alt negustor, spune că în ciuda armistiţiului acceptat de Israel şi palestinieni, Forţele de Ocupare Israeliene (I.O.F) încă ţin punctele de trecere ale graniţei închise pentru a se asigura că asediul continuă. „Din cauză că punctele de trecere ale graniţei sunt închise palestinienii trebuie să se bazeze pe marfa de contrabandă introdusă prin tunele. Această marfă tinde să fie scumpă din pricina metodelor şi a indivizilor folosiţi. Bunurile de contrabandă din Egipt erau mult mai ieftie decât bunurile care veneau prin punctele de trecere ale graniţei cu Israel. Dar acum ambele sunt scumpe pentru simplul motiv că nu mai este nimic altceva pe piaţă,” spune Hayyen.

Între timp, Maged Ibrahim este la cumpărături de lanterne de Ramadan pentru cei trei băieţi ai săi. Când vânzătorul îi spune că fiecare lanternă costă 20 de şekeli (5,5$) îşi convinge fiii să le cumpere altceva. Negustorul de lanterne admite că preţul acestora este prea mare. Motivul pentru acest lucru este că lanternele au fost introduse prin contrabandă prin tunele.

Cât despre costul alimentelor, moscheile sunt pregătite să asigure Iftar (mesele de la apusul soarelui) pe gratis pentru familiile cele mai sărace. Ahmed Abu Mosameh, 25, imam la moscheea Al-Ansar din tabăra Al-Maghazi, păstrează legătura cu donatori şi proprietari de restaurante şi deja a aranjat mesele pentru 30 de familii.

La un moment dat situaţia se aştepta să fie şi mai grea. Se zvonea că Israel este pe punctul de a tăia aprovizionarea cu gaz spre Gaza şi astfel se aştepta o penurie de gaz. Spre alinarea multora aprovizionarea cu gaz a continuat. Alaa Zeyada, 27, tocmai ce şi-a umplut butelia cu gaz de la o staţie din apropriere. Merge pe jos înapoi acasă în Berkat Al-Wezz şi transpiră cărând butelia grea în spate. Dar este mulţumit pentru că a găsit gaz în piaţă. Acum familia sa, alcătuită din cei cinci membri, va putea să gătească mesele pentru tot restul lunii. „Nimeni nu vrea să trăiască din mâncare la conservă de Ramadan”, a declarat el pentru Săptămânal.

Între timp, se fac simţite efectele armistiţiului temporar. Familiile care trăiesc aproape de liniile de demarcaţie cu Israel au fost scutite de atacurile obişnuite. În ultimii ani mulţi bărbaţi au trebuit să doarmă departe de casă de Ramadan de frică să nu fie hărţuiţi de I.O.F. Yehia Al-Hakjuri, un locuitor din Al-Qarara, un sat situat aproape de liniile de demarcaţie, spune că este primul Ramadan din ultimii patru ani pe care îl petrece acasă. „Ce plăcere să pot să îmi duc cei trei fii ai mei la moscheea din localitate pentru rugăciunile târzii de noapte de taraweeh sau să petrec timpul cu prietenii pe dealuri înconjurat de viţe de vie şi livezi.” În anii anteriori, soţia sa obişnuia să îi trimită masa de Iftar pe care o mânca afară din casă. Nu s-a simţit niciodată în siguranţă acasă deşi nu este membru în niciun grup de rezistenţă. “””

One Response to ““Smuggled lanterns” (by Saleh Al-Naami)”

  1. This whole conflict is extremely sick… if you ask me.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: